Te iubesc, te doresc, ma mai gandesc

0

Te iubesc, te doresc, ma mai gandesc-„Pentru siguranta d-vstra, cuplati-va centurile de siguranță inainte de-a intra intr-o relație. Va reamintim ca pot aparea turbulente neprevazute.”

Când Elena și-a luat zborul la 17 ani și 2900 km, i-a spus clar maică-sii – care oricum o adoptase, că poate s-o dezmoșteneasca, să facă depresie și să se duca la mânăstire dacă vrea, ea fără Lucian nu poate trai. Măicuța i-a explicat ca e prea devreme, s-aștepte să vină întâi Lucian „aici” să se cunoasa mai bine, ca nu înseamnă că dacă i-a trimis un tichet dus, va primi în loc de biletul de întoarcere inelul de logodna, un loc de muncă și-un apartament spațios în care să se reproduca fericiți, plătind facturi la electrica.
Ea a venit acasă după 3 săptămâni, c-atunci a gasit cel mai ieftin bilet. Era disperată că ea și Luci se potriveau la pat ca cearșafurile de mătase pe scândura rugoasă, disperată că i se terminase distonocalmul și că n-a stat acasă măcar să-și dea bacu.

In adolescență și în zburdălniciile tinereții, abia așteptăm un bilet dus- ca să facem o călătorie spre centrul pământului unde ne vom găsi iubirea , răspunsurile, spiritualitatea, sensul vieții, ba chiar suntem dispuși să credem că Soarta ne oferă un îndreptar pentru când „om crește”.
La 50 de ani și înainte sa crăpăm de stres ca în Romania nu îl avem pe Dr. House, numai pe Oz cel plictisitor, nu ne mai amintim cum era acolo „în centru”, câte chipuri și câte persoane am iubit și-am rănit „absolut fără intenție”. Toate lecțiile pe care am fost obligați sa le învățăm, se șterg lamentabil până la următorul examen sentimental. Moment în care încercăm primul distonocalm cu vodkă și citim pe net măcar să știm: putem muri pentru că le-am luat din greșeală cu antibioticu prescris de medic? Și dacă da, când, că nu ne mai pasă, prea tare doare lipsa sufletului din omul iubit.

Soarta e cuplată cu Liberul Arbitru, serviciul e indisponibil momentan. Pentru următoarea relație press one.

Sau preș one. Depinde peste ce (in)sensibil(ă) dai la „urmatoarea relație”.
Dacă rămâi imatur o viață și încerci mereu sa ridici poalele frumoaselor, pe care le vezi mult mai clar de când ai scăpat de miopie cu tehnologia laser, te minți singur spunându-ți că într-o zi o s-o găsești chiar pe Ea- Soarta și că de asta nu te poți opri din căutat. Deși dai vina pe stelele din cer, pe felul în care s-au alineat planetele și citești prospecte să vezi de ce n-au funcționat la „ultima iubire” capsulele Novynette, tu ești cel care alege sa rămână sau să plece.

Când îți spune ea nemilos „nu mai vreau sa fiu cu tine”, când te lasă sfărmat în bucăți pe scările realității ca și cum ai fi plămădit din coji de nucă, atunci mai poți da vina pe Soartă. „Asta e”, nu ai avut ce face, a plecat, așa a fost să fie, nu mai știi când ai plâns ultima dată dar juma de sticlă de Jack o să-ți stoarca lacrimi 2 zile. Vai ce mult o iubeai! Ca Alexandru Andrieș în piesa aia fake.

Când trebuie, apare o nebuloasă ciudată în viața ta. Clipa în care poți s-alegi. Alergi printre relații sau rămâi într-una? O iubești pe femeia de lângă tine sau ai putea la iubi exact la fel încă 12, mai ales dacă te ajuta fizicul, portmoneul și Liberul Arbitru? Dacă te-a cusut natura cu fire de iarbă și n-a suturat bine ceva pe la substanta albă, impulsurile nervoase pot sa treacă întâi direct prin aparatul reproducator, (that s my point, elegant vorbind) și apoi se transmit mai departe.
Cu cât ești mai open minded, pretențios și alintat (că-s la pachet câteodată), cu atât ești mai predispus la îndrăgostiri multiple, orgasme rarisime și tulburari borderline, oareșcum. Depresia nu mai e la modă iar alcoolismul e considerat o boală, circumstanțe atenuante apar mereu.

Te mai gândești? Puneți-vă centura, ne pregătim pentru aterizare

Poate că între 16 și 30 de ani nu ți-e clar dacă ai găsit persoana cu care ți-ai petrece existeța, fără să faci eforturi supraomenesti s-o schimbi.Persoana. Schimbi inele, chiloți, ilegale scutece și aparent inabordabili amanți.

avionViața e frumoasă și palpitantă, te percepi copt ca un bostan plin de semințe, se joacă toți cu tine, ești mereu pârguit dar nimeni nu te taie de haloween. Nici crestăturile de pe coajă nu le mai simți și nici urmele de briceag cu care ți-ai scris numele în inima altora și-apoi ai plecat. La un moment dat te obișnuiești așa. Sa rănești și sa fii rănit. Să te îndragostesti.

Și într-o zi, ajungi sa iubești. Un om, un singur om. Si știi ca ai face orice pentru el desi el n-ar face nimic pentru tine. Atunci, când deja te-ai maturizat și crezi că tulai Doamne grea viață ai avut și mult te-ai creponat tu „din dragoste” suflandu-ți mucii în batistele împrumutate de la alții, atunci îți dai seama că nici Soarta, nici Liberul Arbitru, nici gravitatia și nici Sf Petru n-o să-ți facă aterizarea mai lină.


Ce e mai bizar decât să faci pipi în avion când sunt turbulențe?

Să îl iubești pe omul care nu-ți va răspunde în veci sentimentelor.
Dacă nu știi sa înoți și cazi în mare, mori și uiți oricum. Eventual când ți se umple de apă ultima bronhiolă, te rogi să nu te reîncarnezi în crocodil, dacă cumva există chestia aia cu reîncarnarea.
Dacă îți rupi apendicele și te opereaza doi rezidenti, uiți oricum.
Dacă lumea se naște, moare și trăiește în jurul tău, nu uiți, în caz că nu ești diagnosticat cu Alzheimer iar suferinta ta se aseamană cu a altora.

Iubirea adevărată și neîmpărtășită doare cu distincție.
Iți pui pofta în cui în funcție de temperament și temperatura pe care-o faci după ce stai în ploaie o oră ca sa ți se spele momentan durerile și sa ți se mai răcească creierul. Și dacă ești deștept și dacă ești prost, în toate sensurile, distincția o primești oricum. Pentru ca niciodată n-o sa te satisfaca vreun răspuns la întrebarea „ de ce mi se întâmplă asta”.

El sau ea reprezintă cadoul așa-zisului Destin pentru tine, numai că-n loc sa ți-l pună în brațe, ți l-a trântit în cap ca pe-un ghiveci și-acum nu mai găsești decât cioburi. Si în orice țară ai trăi, sloganul l-ai aflat si cu atat rămâi:
„Pentru că meritați“ ;).

Hapi.Riverwoman

(2062)

About author

Hapi

Hapi.Riverwoman O călătoare. Antreprenor. Pasionata de viata. Autentică. Alunecoasa dar simplă. Genul pe care o poate placea orice om si o poate urî in aceeasi masura- pentru c-ar putea regasi in mine tot ce nu-i place sa vada la el insusi. Diploma mi-e intr-un sertar. In care poze am iesit cel mai bine? In cele pe care mi le-a facut Viata si nu le-a developat niciodata.

Comments

Your email address will not be published. Required fields are marked *