Daca n-ar fi Iubirea, m-as teme de viata

611 views
0

Atunci cand sufletu-ti sopteste…„Daca n-ar fi Iubirea, m-as teme de viata” (Grigore Vieru)

– Si totusi ce este Iubirea? Cum stim ca iubim sau ca suntem iubiti? Cand si cum ne dam seama ca ne-am gasit iubirea intr-o fiinta anume si nu in alta? Intrebari, intrebari, intrebari … Buna mea prietena, cunoscut si apreciat psiholog, nu astepta de la mine raspunsuri. Astepta pareri, deoarece stia ca nu-i pot da un alt raspuns decat „Nu stiu”.

Exista intrebari fundamentale, de esenta tare, precum „Ce este Fericirea?”, „Care este sensul si rostul vietii?” sau „Ce este Iubirea?” la care nu putem raspunde unitar, prin cateva tuse teoretice argumetate si demonstrate stiintific. Sunt acele intrebari „rusesti”, cum le-a numit Andrei Plesu, care ne arunca fara pic de tagada in prapastia nedumeririlor, a suferintelor si a cautarilor perpetuie.
Ele ne zdruncina simturile, ne seaca ratiunea si doar celor alesi le este permis franturi de raspunsuri individuale. Intrebarile „rusesti” nu pot avea un raspuns definitiv, clar si intrinsec pentru toata lumea. Predispozitia sufleteasca cu care venim in aceasta lume, precum si experienta de viata a fiecaruia dintre noi stau la baza gasirii acelui raspuns la intrebarile cruciale valabil numai si numai pentru fiecare in parte, nu si pentru altcineva. Nu este insa un raspuns eliberator si definitiv.

O data ce traim iluzia unei solutii, lamuriri, alte necunoscute, si mai terifiante, stau sa apara in gandurile noastre. Ne imaginam ca putem fi stapanii gandurilor si sufletelor noastre, dar uitam cu desavarsire cat de putin ne cunoastem pe noi insine. Oare de putine ori suntem uimiti de reactiile inteligente de moment ale inconstientului nostru ce lasa in umbra judecata limpede a constientului? De obicei spunem: ”N-as fi crezut ca sunt in stare de asa ceva!”

pastila-de-dragosteCaruselul suferintelor ontologice isi continua nestingherit miscarea in cerc, iar noi nu putem cobora din el. Stam cuminti la locurile noastre, lasand trairile si experientele vietii sa ne dezvaluie propriile noastre taine salasluite undeva adanc in noi. Oamenilor, spunea cineva, le este frica sa devina constienti de ei insisi. Cine stie ce putem descoperi in cutele inimilor noastre?! Iar cand vorbim despre Iubire doar soapta inimii fiecaruia ii poate da un raspuns potrivit gandurilor sale despre ce este Iubirea. Acest raspuns nu poate fi decat in masura trairii si experimentarii Iubirii de catre fiecare dintre noi in parte.
Iubirea mea nu poate fi traita la fel ca si Iubirea ta. Inima mea simte si bate intr-un ritm si cu o intensitate diferita de cum simte si bate inima ta cand razele Iubirii iti lumineaza chipul. Tandretea ochilor mei de om indragostit va avea negresit o alta profunzime spirituala decat limpezimea Iubirii din ochii tai. Corpul meu va fi invadat de o caldura inexplicabila, dar si corpul tau va trece prin aceasta stare de beatitudine doar ca intensitatea caldurii tale va fi diferita de a mea. Nimeni nu poate sa ne spuna daca iubim „corect” sau „de-a adevaratelea” in afara de acea soapta a inimii pe care orice indragostit o simte macar o singura data in viata lui.

In corpul omenesc, spunea Dorneus, este ascunsa o anumita substanta de natura cereasca pe care poate putini o cunosc. Omul zilelor noastre, substituind nepermis de mult spiritualul cu rationalul, devine tot mai putin constient de divinul din el. El si-a pierdut capacitatea de a-si asculta in singuratate interioritatea, avand din ce in ce mai mult nevoie de garantii doctrinare sau teoretice.

Librariile sunt pline de carti care ne invata cum sa Iubim, cum sa ne facem prieteni, cum sa ne crestem copiii, cum … Nu toate cartile sunt neaparat bune, asa cum, fara tagada, nu putem ignora cartile cu adevarat valoroase. Vrem sa iubim ca la carte si atunci … cumparam carti care sa ne invete cum sa facem acest lucru. Vrem formule si teorii de-a gata si nu realizam cum ne atrofiem propriile trairi si sentimente. Orice teorie stiintifica despre afectiunea umana, indiferent cat de subtila, este in mod necesar abstracta si rationala, in timp ce Iubirea, in mod special, este un fenoment atat de irational. Traind Iubirea exclusiv din studiile si potrivit conceptiilor si parerilor altora, omul ajunge sa nu mai simta cu propria sa inima si sa gandeasca cu gandurile sale. Adevarata istorie a sufletului nu este pastrata in carti erudite, ci in organismul sufletesc viu al fiecarui individ (Jung).

cuplu romanticSe spune adesea : „Ne este frica sa iubim”. De ce? Nu de Iubire ne este noua frica, ci de faptul ca Iubirea ne-ar pune in primejdia de a schimba, de a corecta ceva in noi insine: un comportament, o atitudine, o gandire. Am putea descoperi o alta lume in noi, iar necunoscutul poate fi orice, de la bine la rau. In mod firesc, noi oamenii nu cautam cauzele unei dezordine in noi insine, ci preferam sa deplasam aceste situatii-problema cat mai departe de noi in spatiu si timp. Dam vina exclusiv pe parinti pentru impasurile nostre existentiale de la maturitate. Numai El/ Ea este de vina ca amorul nostru a disparut subit si fara urme. Destinul e cel care ne-a furat norocul si fericirea. Alegem sa iubim conform teoriei deoarece teoria are garantul studiiului stiintific, iar daca o dam in bara, nu noi avem o problema, ci teoria este defecta! Aproape in fiecare zi inima ne sopteste ce simte si ce vrea, doar sa fim deschisi inspre ea, sa fim curajosi si sa-i dam ascultare.

Cel mai lung drum in viata unui om, spunea cineva, este drumul de la creier la inima, de la ratiune la suflet pe care fiecare dintre noi are libertatea sa aleaga sa-l parcurga sau nu. Am avut marele noroc de a avea in preajma oameni care mi-au recomandat cu delicatete carti bune ce m-au ajutat sa-mi descopar sufletul. Despre Iubire insa am invatat cel mai mult de la oameni cu destine minunate, care, in tacere si cu multa daruire au stiut sa iubeasca pana la capat: Frida Cahlo, Anna Snitkina, Edith Piaf
Ce este Iubirea? Nici acum nu stiu, draga mea prietena. Stiu doar ca Iubirea este calea cea buna pe care am ales sa o urmez, luandu-mi sufletul si, negresit, cartile cu mine.

Galina Turtureanu

(3659)

About author

Galina Turtureanu

"Inainte de orice trebuie sa ramanem OAMENI!"

Your email address will not be published. Required fields are marked *