Telecomanda – Cand nevasta-mea a plecat de acasa, si-a luat tablourile, icoanele, cratitele, furculitele si multe tigai.
Mi-a lasat telecomanda.
– Ti-o las sa vorbesti cu ea acum.
Ea, telecomanda. Amanta din casa.
Nevasta cand ramane fara baterii ii place s-o controlezi la sinapse amanuntit, sa-i ghicesti golul pilelor voltaice si sa te ocupi gospodaraste sa-l reincarci. Reincarcarea se face cu un redresor. O polemica de idei (adica o cearta pe orice tema) urmata daca mai e loc (adica subiectul scandalului n-a atins praguri prea josnice) de un sex cu descarcari electrice mirobolante. E un fel de rezolvare temporara a celulelor galvanice. Se garanteaza astfel o dimineata de dupa, cu zambete lenese si pufoase, eventual alte descarcari alcanine grabite si intense. Va face ea cafeaua. O vreme va fi liniste.

Am aflat recent de la televizor, cu telecomanda-mi dansand prin poale, ca femeile vor sa nu fie intrebate ce vor. Nevasta nu face exceptie. Daca in clipa in care ea vrea sa nu fie intrebata ce vrea, iar tu nu ghicesti acest paradox si te joci cu telecomanda in continuare, se cheama ca esti de vina la crearea unei crize, adica distrugerea simbiozei de cuplu. Nevasta va urî jucaria asa cum se pricepe ea cel mai bine. Cu pasiune. Mai mult decat pe metresa pe care banuieste oricum ca o ai.
Cu telecomanda controlezi programe de fotbal de la distanta. Adica daca meciul e jalnic il inlocuiesti cu altul la fel de trist. Daca ramane fara baterii afli imediat. Te intreaba direct si simplu.
Nevasta se controleaza doar de aproape. Nu vrea sa fie intrebata ce vrea. Exact cand e un penalty. Exact cand esti departe, pe teren si vrei sa dai tu gol.
Ar merge mai bine un gol acasa. Intreab-o de aproape, orice. Acum. Este redresorul cel mai bun pentru polii si porii ei magnetici.
Pe fereastra ninge.
Ma uit la televizor si as schimba canalul sa vad niste glutoni pe Wild.
Telecomanda e uitata pe o polita, prea departe.
Mi-e dor de ea.
Ea, nevasta-mea.

Pindic Ghiocel☺

(651)