Minciuna are, totuși, picioare cam lungi

6 views
0




Minciuna are, totuși, picioare cam lungi – Intr-o zi, în zori – pe când iubitul meu dormea, iar eu filosofam intrinsec – ma uitam pe fereastră, aplecata ca o cata careia nu-i scapa nimic. Asa se facu de am văzut un bărbat îmbrăcat într-un trening (căcăniu, dar scump) alergând viteaz la 6.00 dimineața, cu maidanezii remorcați de fundul lui. La un moment dat, s-a oprit preț de-o secundică, s-a holbat undeva sus și a expediat o bezea. La o fereastră a etajului șapte, în blocul de lângă mine, femeia lui i-a returnat pupicul, vizibil încântată că, grație sportului matinal, va avea la ușă un bărbat cu mai multe pătrățele pe burtă decât un rebus.
Zece metri mai încolo, el a ieșit din raza ei vizuală, în schimb a rămas în raza mea. L-am studiat cu o curiozitate științifică. S-a asigurat de opt ori că toată copăcimea din jurul blocului ecranează vizibilitatea nevesti-sii, apoi s-a pitit după un pom mai gras și și-a aprins o mahoarcă. Aș putea să jur că a scos din buzunar și o sticluță de ceva ce sper să fi fost sirop de tuse, altfel situațiunea ar fi destul de complicată.




La un moment dat, alergătorul de cursă scurtă a obosit să bea și să fumeze în picioare, așa că și-a așezat fundul pe cernoziomul de Bărăgan. Era ca într-un paradis mai mic, la umbra nucului bătrân. Între timp, iubitul meu s-a trezit și m-a strigat, întrebându-se onest și retoric ce naiba fac spânzurată de geam la ora aia trivială. I-am transmis un șșșșt plin de dragoste, voiam să văd ce mai efectuează ipochimenul din povestea noastră.
Atletul groazei a stat acolo vreo jumătate de oră, apoi s-a ridicat cu nespus regret, s-a uitat melancolic la pomul de a cărui scoarță își scărpinase omoplații, a tras aer în piept și s-a pus pe fugă înapoi, într-o cursă nebună de opt metri, atât cât să-l vadă nevastă-sa de la geam și să-l aplaude, țanțoșă. Și, dacă e bine dispusă, chiar să facă sex cu el, la o dată care va fi anunțată ulterior. Căci ce e mai apetisant pe lume decât un soț care face jogging la ora când proștii pleacă spre muncă?
Mințim periculos de ușor. Fraierii din jurul nostru ne ajută enorm, fiindcă aparențele bat orice rațiune. Soțul unei bune prietene își ascundea sticluțele de whiskey prin casă, deoarece, conform declarației pe propria răspundere, se lăsase de băut încă din Primul Război Mondial. Desigur, ea n-a priceput nici până azi de ce ficații lui arată așa de prost la analize și de ce are el bilirubina egală cu IQ-ul.
Nu trebuie să comiți adulter ca să te numești mincinos cras. Și minciunicile de plastic sunt la fel de contondente. Faptul că nu-ți înșeli partenerul din punct de vedere sexual nu te face mai bun, atâta vreme cât bei, mănânci sau fumezi pe ascuns. Asta-mi aduce aminte de o colegă de-a mea de liceu pe care, când avea doar câțiva anișori, mă-sa o instruise să nu-i spună cumva lui tac-su că ea fumează, când nu e el acasă. Copila a fost foarte receptivă, a zis un ”da, mami” mare cât inima ei. Era mândră de misiune. Atât de mândră, încât atunci când a venit tati acasă, asta mică s-a repezit la el cu un zâmbet cât un crater: ”Tati, tati, am o veste bună, să știi că mami n-a fumat azi deloc!”. Restul e istorie.

Simona Catrina




(676)

About author

RaLix

"Bunul simţ este o colecţie de prejudecăţi dobândite până la vârsta de 18 ani."Einstein

Comments
  • BCV#1

    28 noiembrie 2013

    Ce nu face omul ca sa-si salveze caznicia! Daca nu era insurat, nu mai era necesar sa induca in eroare, dar si libertatea se plateste…

    Răspunde

Your email address will not be published. Required fields are marked *