Brumele varstei de mijloc – Statistic, barbatii vorbesc mai putin, râd mai putin si traiesc mai putin. Cand vine vorba de varsta de mijloc, barbatii pretind ca a lor e la 50. Femeile, la randul lor, sunt mai realiste, pun aceasta borna la 40 (si chiar traiesc – in medie – 80 de ani). Se pare ca femeile ajung mai repede (si la timp!) la mijlocul unei vieti mai lungi!

Intre 40 si 50 spatiul intim al cuplului poate deveni un camp de lupta: ea simte ca timpul curge prea repede si ii cere lui sa se maturizeze el vrea sa creada ca e suficient timp si ca ea e prea nerabdatoare. Ea devine din ce in ce mai energica el devine din ce in ce mai apatic in relatie.

Criza varstei de mijloc, la ea se petrece pe repede inainte, iar el prefera reluarea cu incetinitorul. Si tot  vizionand reluari, el ajunge sa creada ca solutia ar fi chiar re-luarea. Adica la propriu: sa-si ia din nou o partenera tanara.

Iar ea, pe fast forward, isi spune ca n-are timp sa mai creasca un alt barbat tanar (sau care se crede tanar), ci unul care pare sa fi consumat o cantitate suficienta de viata pentru a sti ce vor femeile. Ghinion! Poate da exact peste barbatul care se crede la mijlocul vietii si ca e momentul (avand in vedere ca mai are timp!) sa-si inceapa a doua viata, retusand tot ce nu i-a placut in prima!

Si nu va amagiti doamnelor, ca daca va orientati spre unii care pot sa afiseze o anumita detasare filosofica ati tras lozul cel mare. Inteleptii au exact aceeasi cantitate de irationalitate ca si neinteleptii  in aceasta privinta.

Sa luam un caz cunoscut: Socrate si Xantipa.

Fiindca oricum relatarile despre subiect ale contemporanilor lui Socrate sunt putine si pe alocuri contradictorii, fiindca oricum s-a inventat mult pe aceasta tema in ultimele doua milenii o sa-mi permit si eu un tablou in tuse libere al acestui mariaj intre un barbat de varsta medie (in acceptiunea curenta a varstei de mijloc) si o femeie pe care istoricii o considera cu treizeci de ani mai tanara. Avand in vedere ca Socrate avea 55 cand s-a casatorit cu Xantipa, ea ar fi avut 25; conform standardelor vremii era de mult trecuta de varsta casatoriei (dar daca ne gandim ca avea o conditie sociala mult superioara lui Socrate, s-ar putea ca situatia sa fi fost mult mai disperata – sa fi fost trecuta de 30).

Sa ne intoarcem intr-o dimineata cu bruma a anului 421 inaintea erei crestine. Cei care consemneaza evenimentul o numesc zapada, dar, sa ne intelegem, e vorba de atenieni care nu prea au ocazia sa vada zapada. Soldatii atenieni se afla in Tracia, dupa o batalie incheiata oarecum in favoarea lor. Dar nu se stie cum s-ar fi terminat daca hoplitul acela cu fata turtita si trup de satir nu l-ar fi salvat de la moarte, in toiul bataliei, pe strategul (generalul) care conducea atacul. Aproape ca ai impresia ca aculo unde isi face aparitia inarmat, cu privirea lui de nepatruns, e mai bine sa te dai la o parte. Culmea, asta au facut chiar si acei spartani care voiau sa ii dea lovitura de gratie strategului.

Asadar e o dimineata in care s-a facut brusc frig, bate un vant taios, hiperboreean, iar Socrate umbla descult prin zapada pe cand ceilalti si-au pus pe ei tot ce-au gasit mai gros. Nu-l sufera nici tovarasii sai de arme in momentele astea. Au impresia ca isi rade de ei. Departe de el gandul asta. De altfel si Socrate prefera compania catorva tineri, cei mai tineri hopliti ai armatei ateniene. Socrate a fost in ultimii 15 ani int trei razboaie, dar la varsta lor nu fusese chemat sub arme. In zilele acelea avusese ceva experiente erotice, in ciuda aspectului sau fizic nu tocmai atragator. O curtezana il invatase artele profunde ale dragostei si de la ea aflase ca frumusetea izvoraste dinauntru.

„Ce zici, Socrate, e bine sau nu sa ma casatoresc?”, il intreaba unul dintre tinerii hopliti. „Si daca te vei casatori vei regreta, si daca nu te vei casatori vei regreta” ii raspunde Socrate, care si-a dat acest raspuns cu multi ani in urma du pa o cercetare filosofica de o zi si o noapte. Si daca nu existau motive mai multe motive s-o faca decat sa n-o faca, a decis ca e mai intelept sa n-o faca. Astazi, la 49 de ani, ii vine o idee diferita: cand esti in dubiu, incearca…

Asa ca se gandeste ce ar vrea sa incerce in materie de casatorie. Si ii vine in minte imaginea unui imblanzitor de cai – ar vrea sa aiba o femeie care sa-i opuna rezistenta, dar in acelasi timp sa poata recunoaste valoarea adevarului. Isi aminteste ca in urma cu cinci ani, cand isi facuse un nume in razboi salvandu-l pe nobilul Alcibiade un atenian de vaza ii spusese ca are o fata de maritat – Xantipa. Atunci nu se gandise nicio clipa sa spuna da.

Intre timp se dusese si vestea Xantipei ca o fata batrana indaratnica si pretentioasa – nu la avere, caci avea destula de la tata, ci la spiritul barbatilor. Si ii decretase pe toti prea prosti pentru ea. Asta da, provocare pentru un filosof.

Cunoastete-te pe tine insuti pute fi largit prin cunoasterea acestui mare mister – sufletul femeii. Iar in privinta asta, metoda socratica nu a prea dat roade in aceasta privinta. A trebuit sa ne multumim cu stiinta de a nu sti nimic.

Xantipa, in schimb, spre deosebire de toti discipolii sai, a  inteles de ce a vrut sa moara Socrate in modul in care a facut-o. Desi paruse, timp de 15 ani, cat a durat casnicia lor, prea mult preocupata de „treburi marunte” ca banii, casa si cresterea copiilor…

psihiatru Dan Ghenea

(546)