In viata lui Edith Piaf au foat foarte multi barbati: Louis Dupont (I sot), Raymond Asso (compozitor), Raul Merisse (cantaret), Henri Contet (jurnalist), Yves Montand (pur si simplu un tanar frumos si viitor actor) sunt doar cativa nume pe care biografii le-au enumerat. Pe toti i-a iubit si toti acesti barbati se indragosteau de micuta cantareata, care-i impresiona cu puterea vocii si dezinvoltura felului ei de a fi. Nimeni nu se supara pe Piaf atunci cand ea hotara sa plece de la ei!

Marcel Cerdan (22.07.1916), marele pugilist de origine franceso-algeriana cu nume de ring „The Casablanca Clouter”, campion mondial la categoria sa ( 29.09.1948, New Jersey) a fost insa acea unica luminita din viata cantaretei, acea sublima fericire a trairii iubirii eterne gustul careia putini dintre muritori au avut norocul sa-l simta. Cele 110 lupte de box profesional dintre care 106 incheiate cu victorii (64 de meciuri au fost finalizate prin knock out) i-au adus lui Cerdan bine-meritatul nume „Regele ringului”. Cerdan era eroul francezilor. Piaf urcase in varful gloriei sale scenice. In anul 1948 Piaf avea Franta la picioare, iar publicul american despre care un important critic muzical, fascinat de vocea micutei frantuzoaice, imbracata modest, cu picioarele bine infipte in scandurile scenei si cu mainile mereu prinse in gesturi complementare versurilor din cantec, spunea: „Audienta americana e cateodata ignoranta …”. In anul 1948 Piaf se afla intr-un turneu in SUA. Cerdan era si el angajat intr-un campionat mondial ce se producea la New York.

Se cunosteau din auzite iar cand Marcel a facut primul pas invitand-o pe Edith in vara anului 1948 la un … burger american, aceasta nu a ezitat nici o clipa, acceptandu-i invitatia in defavoarea altei intalniri mult mai importante pentru cariera ei muzicala. Carnea de vita dintr-un burger nu era printre preferatele culinare ale „Reginei muzicii franceze”.
–Cand inviti pe cineva la cina, nu dai faliment! i-a reprosat Piaf lui Cerdan, invitandu-l sa mearga la un restaurant de lux.
S-au vazut pentru prima oara, dar parca se cunosteau de o viata! Atunci, dintr-o strafulgerare de moment, Piaf a stiut ca acesta este barbatul vietii ei. „Sf. Theresa, multumesc ca mi l-ai trimis, scria Piaf, stiu ca totul vine de la tine. Tu mi l-ai trimis. Am gasit dragostea si stiu ca vine de la tine. Micutul mei Iisus, protejeaza-l pe Marcel”. Lumea a fost invadata de roz.
„ Inchid si deschid ochii,
Vad viata in roz.
Cand ma strangi la inima ta
Sunt intr-o alta lume … („La vie en rose”)”

Piaf il iubea pe Cerdan ca pe propriul ei copil,

cu o iubire neconditionata, totala. Dumnezeu mi-e martor, spunea ea in jurnal, in aceasta poveste nu cer nimic. Sunt pregatita sa sacrific totul! Marcel era casatorit si avea trei copiii, iar Piaf stia ca el nu-si va parasi familia niciodata. Chiar si atunci cand acesta i-a spus ca este gata sa divorteze, Piaf stia din trairile propriei copilarie, ca nu e bine sa-l i-a pe Marcel de langa copiii lui: „Cand observ, dragul meu, locul unde se afla sotia si cei trei copiii ai tai, simt nevoia sa plec foarte departe, spunandu-mi ca poate, intr-o zi, imi vei fi recunoscator ca am facut-o”. Tu esti copilul meu, nu ezita sa-l alinte Edith pe Marcel. Umbra propriului ei copil pe care Piaf l-a avut din prima casatorie si pe care l-a … vandut, la propriu, o fetita care a murit de meningita acuta la varsta de numai doi ani, nu a incetat niciodata sa o urmareasca. „Non, je ne regrette rien”?! „Copilul meu” au fost cuvintele ultime spuse de Piaf inainte sa moara! Il striga pe Marcel sau pe fetita ei? Numai Dumnezeu stie!

„Draga mea, te iubesc. Ce mi-ai facut sa ma simt astfel?”. Scrisorile lui Cerdan catre Piaf sunt de o uimitoare tandrete si afectiune. El isi aranja meciurile si deplasarile in functie de cat de mult timp acestea il vor desparti de Piaf. O deplasare mai prelungita era intotdeauna refuzata. Indiferent de efectul refuzului asupra carierei sale sportive, care incepea treptat sa se fisureze. O trauma la un omoplat l-a fortat pe Cerdan sa plece din SUA la Paris pentru tratament. „Imi lipsesti, ii scria din New-York Mica Vrabiuta. N-am nici un orizont, n-am nimic. Am impresia ca astept ceva … Strange-ma puternic in sufletul tau si spune-ti ca nimic in lume nu conteaza mai mult pentru mine decat persoana ta … Daca poti, … , trimite-mi sufletul pentru a putea respira.” In ultima sa scrisoare catre Marcel, Edith il implora sa-si grabeasca revenirea in SUA: „Vino pentru mine!”
„Doamne, Doamne, Doamne!
Lasa-mi-l inca putin mie,
Pe iubitul meu.
Chiar daca am gresit
Mai lasa-mi-l inca. („Mon Dieu”)

De aceasta data Dumnezeu, Sf. Theresa, ocrotitoarea ei dintotdeauna, si Micutul Iisus nu au ascultat-o pe Piaf. In ziua de 27octombrie 1949 la ora 9 p.m. avionul FDA – ZN a companiei Air France nu mai avea nici un loc liber. Cerdan convinge cu greu pe cineva sa-i cedeze biletul si …, spre nenorocul sau, reuseste. In timpul noptii avionul, cu cei 48 de pasageri la bord se prabuseste in Azores, in apropierea insulelor Sao Miguel. Nu a existat nici un supravietuitor. Marcel Cerdan avea doar 33 de ani.
„Eu l-am omorat!”, a fost prima reactie a lui Piaf cand si-a revenit din soc.
„Daca intr-o zi viata te va smulge de langa mine,
Daca mori sau ai fi departe de mine,
Ce-mi pasa daca ma iubesti
Din moment ce si eu voi muri.”( L’Hymne a l’amour”)

Acum, durerea nu a mai fost pentru Piaf stimulent ci o ultima lovitura pe care necrutatoarea-i viata i-a dat-o. Piaf s-a aruncat intr-un sir de turnee sinucigase. Bolnava, epuizata Piaf nu mai urca pe scena decat beata si drogata. Ajunsese sa fie dependenta de morfina pentru „a-i inchide gura trupului” sau din ce in ce mai ramolit din cauza reumatismului. Zece doze de morfina pe care Piaf si le aplica zilnic singura, uneori direc prin haina in culise, ar fi dobarat pe oricine. Imbatranise cumplit: la 43 de ani arata ca o batrana trecuta de 70 de ani. Era o nevoie de neoprit de a ma distruge, scria ea in jurnal. De ce mai traiesc?, se intreba mereu. Cantecul „L’Hymne a l’amour”, incepand cu anul mortii lui Cerdan, 1949, a fost dedicat iubirii lor si cantat de catre Piaf la toate concertele ce au urmat pana in anul 1963, anul mortii ei (11 octombrie).

„Vom avea pentru noi Eternitatea
In albastrul deplinei imensitati
In cerul lipsit de griji
Dragostea mea,
Crezi ca ne vom iubi?
Dumnezeu ii aduce alaturi
Pe cei care se iubesc”. ( „Mon amour”)

Piaf avea doar 47 de ani cand durerea, regretele, frica au ramas in urma: Micuta Vrabiuta, Edith Piaf, le-a abandonat si s-a alaturat Eternitatatii unde o astepta Marcel.
Galina Turtureanu

(1382)