–       Despre frica de intimitate –

Ce se intampla cand nebunia indragostirii incepe sa treaca si nu am reusit sa ne construim convenabil un spatiu intim de cuplu?

Mai stiti Povestea Porcului? Sa ne-o amintim putin altfel.

Porcul fermecat construieste un pod de aur, isprava care nu e la indemana altor petitori ai printesei. Printesa este mai intai coplesita de surpriza, apoi descopera minunatul secret: noaptea porcul isi leapada pielea si se face un tanar chipes, de care printesa se simte atrasa. Apoi vine sfatul nesabuit al mamei: arde-i  pielea de porc si dupa aceea vei putea iesi in lume cu el.  „Ca bine zici, mama! iaca, mie nu mi-a venit in cap una ca asta” zice fata.

Ce face printesa cand arde pielea de porc? Isi obliga partenerul sa ramana zi si noapte doar in lumea ei. Nu incearca sa inteleaga rostul acelei piei de porc, nu incearca sa vada lumea din papucii celuilalt; urmareste doar realizarea propriei povesti de iubire prin includerea celuilalt in poveste doar ca actor pe un scenariu la a carui scriere nu a contribuit.

Si e de remarcat ca vocea mamei este cea care ii sugereaza ideea: cu alte cuvinte a urma un scenariu care nu este construit impreuna cu partenerul inseamna a ma lasa doar in voia fantasmelor induse de modelele parentale.

E semnificativ faptul ca si sfatul tatalui, desi da o norma de comportare diametral opusa, merge tot in directia evitarii interactiunii intime cu partenerul:

„- Draga tatei! Sa nu cumva sa te impinga pacatul sa-i faci vreun neajuns, ca sa nu patesti cumva vreo nenorocire! Caci, dupa cum vad eu, omul acesta, sau ce-o fi el, are mare putere. Si trebuie sa fie ceva neinteles de mintea noastra, de vreme ce au facut lucruri peste puterea omeneasca!”

Mama sugereaza manipularea, seducerea, iar tatal pastrarea distantei. Ambii intervin impiedicand efortul lent de apropiere, propunand in schimb scheme defensive de revenire rapida la teritoriul familiar al raporturilor sociale conventionale.

Asadar, ziua de dupa adanca noapte a indragostirii poate fi lumina rece a fricii ca voi fi inghitit in planurile celuilalt. In plus sunt o multime de defecte ale mele stiute doar de mine pe care celalalt le-ar putea observa, doar sa aiba suficient timp; si timpul pe care i l-am promis e lung: s-ar putea sa fi pronuntat de multe ori „totdeauna”. O vreme as putea da vina pe aceasta „piele de porc” pe care  sunt obligat sa o port in zilele cenusii de munca; iar duminicile ar fi timpul marilor reprezentatii cu ce-ar fi daca… Mergem la munte, mergem la mare, mergem la teatru, comentam filme si vedete, ne cumparam telefoane cu 4 milioane de culori ca sa  ne transmitem inimi rosii monocrome. Si incepem sa iubim rolurile pur si simplu, uitand ca la inceput incercam doar sa ne castigam un loc in inima celuilalt; atunci nu as mai avea nevoie de magie pentru a scapa de pielea de porc: mi-as putea permite sa ma las privit inauntru. Din pacate, inainte de ajunge acolo simt ca trebuie sa fug daca nu pot sa-mi anexez definitiv partenerul.

Frica de intimitate mi se pare a fi egal distribuita in zilele noastre intre femei si barbati. Si aceasta frica e mai mare decat oricand, pentru ca asteptarile de a atinge intimitatea sunt mai mari ca oricand. Iar rolurile nu mai sunt atat de rigid definite ca inainte. Aceasta rigiditate avea si un „avantaj”: puteai sa spui „femeile sunt de pe Venus, barbatii sunt de pe Marte” si sa nu-ti mai bati capul cu problema intimitatii. In plus, puteam sa cred ca anumite lucruri nu mai trebuie discutate, ca pot sa contez pe comportamentul combativ (martial) al barbatului sau pe atitudinea suportiva a femeii.

Toata aceasta elaborata punere in scena a unor roluri foarte codificate, avea menirea sa ascunda cele patru frici care, venind de departe, conflueaza in frica de intimitate: frica de a fi dominat, frica de a fi abandonat, frica de eşec, frica de pierdere a libertăţii.

1.     Frica de a fi dominat

Chiar şi in cuplurile care isi construiesc atent spatiul intim exista o perioada dificila de trecere de la prima la a doua varsta a iubirii – de la indragostire la prietenie amoroasa. Aceasta trecere preia uneori forma asa-numitei crize de autonomie. Si nu e vorba de generalitati  existentiale, ci de lucruri de care te impiedici in fiecare zi: cine si cum ia decizii in legatura cu bugetul familiei, unde ne petrecem duminica sau vacanta, cine spala vasele, cat timp petrecem cu rudele sau prietenii si multe altele asemenea, despre care constatam ca nu sunt rezolvate o data pentru totdeauna. Ce e de facut daca el vrea sa folosesca banii pentru o masina la care viseaza, iar ea ar vrea sa redecoreze? Din pacate, exista inca o parere larg majoritara ca in cuplu sunt doar doua posibilitati: sa domini sau sa fii dominat. Pentru ca nu au o alta experienta in familiile de origine.

2.     Frica de a fi abandonat

Pentru ca experienta indragostirii a fost valorizata ca leacul perfect pentru teama de abandon, ajung sa cred ca daca nu ma mai simt indragostit, relatia de iubire s-a incheiat. Dar ceea ce ma infricoseaza cu adevarat e banuiala ca nici partenera nu mai e indragostita de mine, sau ca in curand nu va mai fi. Imi concentrez eforturile pentru a mentine iluzia indragostirii. Daca nu reusesc, mai am alte doua optiuni: sa ma invinovatesc pe mine si sa incerc sa evit conflictele, renuntand la afirmarea dorintelor mele, sau sa-mi invinovatesc partenerul si sa-i spun: „Pentru ca lucrurile sa redevina perfecte, cineva trebuie sa se schimbe. Nu eu, sau in cel mai rau caz voi face si eu unele schimbari, dar doar daca merita”. Ocupati cu mentinerea indragostirii pierdem exact perioada optima pentru a construi un spatiu intim eliberat de frica.

3.     Frica de eşec

Ma tem ca daca ma dezvalui voi fi judecat. N-am avut aceasta frica in perioada de indragostire (datorita unor distorsiuni cognitive specifice acestei faze), dar acum imi revin nelinistile alimentate in copilarie de schema „daca esti bun te apreciaza toata lumea”. Un mare „daca”. De ce sa risc o imagine construita cu grija si tocmai in fata celei/celui care are (deocamdata) cea mai buna parere despre mine.

4.      Frica de pierdere a libertăţii

Era in trecut caracteristica barbatilor. Azi femeile urmeaza aceleasi scoli (pe Marte) si au acelasi cult exagerat al libertatii. Libertatea este insa si libertatea celuilalt. Si se dovedeste ca arderea magica a pielii de porc („daca ma iubeste, se va schimba”) nu e solutia potrivita. Libertatea in spatiul intim ia forma compromisului.

Compromis e un cuvant frumos, care inseamna „a promite impreuna” Dar despre asta vom vorbi in zorii unei alte saptamani terestre (Terra fiind, dupa cum poate stiti, planeta dintre Venus si Marte).

Dan Ghenea, psihiatru

(2160)