La plimbare prin Medina din Essaouira. Când vantul bate cu putere pe coasta Atlanticului, cand te cuprinde foamea si dorul de-a te pierde „in lume“, cand te bântuie nostalgia filmelor vechi si-a iubirilor pierdute – daca ai norocul sau dupa unii, ghinionul- de-a te afla într-o țara araba, du-te în mijlocul soukului. Si te pierzi. Si apoi, fara sa-ti dai seama cum trec orele, te regasesti. Zambind obosit. Creierul tau nu poate prelua atatea culori, invitatii la târguială, oameni „altfel“, galagie, mirosuri.

Viata în sine e o plimbare prin cea mai diversificata piață din lume- un labirint în care nu stii ce te asteapta.

Ce nu mi-a plăcut deloc, față de alte dăți:
– că nu oricine accepta sa fie pozat e de înteles. Dar acum au inceput sa puna afise mari cu „fotografiatul interzis“ pe te miri ce tarabe, doar ca sa platesti un euro, doi! Ca sa îi fac poze unei gaini? Uleiului de argan care se scurge pentru sapun, la fel, în 15 locuri diferite?
– au pierdut originalitatea, ma rog, o mică parte din ea. Vedeam picturi frumoase cu deșertul, inedite, nu conta cine le pictase, rămâneam acolo sa le descifrez. Sunt si acum astfel de picturi. Dar cu uimire am constatat ca s-au specializat pe grasuțe cu fuste scurte, fund mare si picturi pe care n-as da un leu romanesc.
– asta se întampla si înainte: îti ofera ceva gratis, chilipir, de exemplu sa îți permită sa faci o poza cu un desen henna si apoi îti cer bani „că e munca mea“. Na, pe astea nu le suport. De asemenea se ofera sa-ti faca poze cu aparatul tau si apoi cer cativa dirhami. Te simti naspa. Si daca-i dai, îi obisnuiesti prost!

Ce mi-a plăcut mult:
– parca devin tot mai buni la prelucrarea pieilor, indiferent ca-i vorba de genti, sandale, portmonee, geci.
– nu te mint în privinta provenientei „ochelarilor originali“ Ray ban si sunt bine copiati, i-am studiat. 6-7-10 euro maxim. In Egipt: nu gasesti piele iar ochelarii ray ban sunt „100 % originali“ made in China, dar sunt gata sa se certe cu tine daca le spui ca-s fakeuri si cer pe ei cate 80-100 euro. Totusi, nu-s pocăiti marocanii, te îmbarliga sa-ti vanda o esarfa „de cashmir“ cu 8 euro. Si ti-o lasă la 6 daca cumperi două.
– straduțele lăturalnice pe care gasesti restaurante bune la juma de pret față de cele pline de turisti.
– comercianții nu sunt obraznici cu turistii. Egiptenii sunt cateodata, mai ales daca-i contrazici.

Cum negociezi?
Nu indica niciodata direct produsul de care esti interesat. Pretul va depinde exact de dorinta ta. Aceeasi ie, culoare diferita, va fi 8 sau 12 euro, dupa cum vor ghici- si credeti-ma sunt experti- pe care-o vrei. Ceva o sa adauge: „aia e cusuta de mână“, etc.

Nu vei sti niciodata pretul real. Insă redu la jumate produsul din start, mai ales daca negociezi ceva ce-ar costa peste 10 euro. Daca îti doresti cu adevarat lucrul acela, ia-l si între preturi cum ar veni. Pe de alta parte încearca sa cumperi din acelasi magazin mai multe lucruri daca vrei suveniruri, înainte de asta, negociezi din nou. Comerciantul va fi interesat cand va vedea că te intinzi si ai sanse la un pret mai bun.

Cand n-ai acceptat pretul dar ai dat tu altul, l-a refuzat dar ulterior strigă dupa tine pe stradă sa te întorci si-ti toarna un euro în plus, iala iala, ca merge si asa, sa stii ca e dispus sa-ti vanda produsul exact la ultimul pret negociat de tine, nu ceda.

Sunt utile povestile nemuritoare gen: fix atat îmi e bugetul pentru mici cadouri, deja mi-e plin bagajul si nu-mi convine sa platesc in plus cand îl predau la cala, am vazut mai ieftin in alta parte, mai ai unul si nu esti sigur daca vrei sa cumperi, te mai gandesti. Gaseste mici defecte pe produs- niste ațe, cusături strambe, mirosul la genti (spui ca apoi miroase tot), o mica crapatura pe cutia de lemn, voalul- îi spui că ies culorile la apă, etc. Sunt mai dispusi sa coboare pretul daca bagi argumente.

Nu uitati de celebrele covoare berbere, scumpe si frumoase. Foarte putine sunt „vechi“ dar ti le vor prezenta ca fiind vechi. Si unele tropotite bine arată vechi 😉

Iti cam dau „garantie“ pe orice. Dar la aur, argint si piele nu prea ai cum sa te înseli. In atatia ani, nu-mi amintesc sa fi încercat sa-mi vanda bijuterii prezentandu-mi alt material decat cel din care erau facute. Si da, au niste modele de-ti pică rimelu 😛

Ce merita sa cumperi?
Am stabilit deja că pielea, aurul, argintul, merită.

Kaftanele: arata ca niste haine preotesti, vin superb îmbracate, de obicei le poarta acasa cand au musafiri, etc. Depinde de model. Preturi între 50 si 100 euro.
Jallabiah- ce mai porti pe stradă. Intre 15 si 50 de euro depinde de model.
Salurile – baticuri. Cam 8 euro.
Magneti, cutiute, portmonee mici, suveniruri: intre un euro si 5.
Ulei de argan – cosmetic: 5o euro litrul.

Daca aveti intrebari, va raspund cu placere, articolul e orientativ si va las sa va delectati cu pozele.
Hapi.Riverwoman

(786)