După mini serialul despre Coreea de Nord am fost întrebat dacă nu aş dori să scriu şi despre alte state la fel sau poate mai interesante decât Coreea de Nord. Desigur că nu putem judeca dacă un stat este mai interesant sau mai puţin interesant comparativ cu altul, asta dacă nu cumva cunoaştem toate aspectele sociale, politice, etnice, religioase, culturale şi câte şi mai câte. Personal nu pot să-mi arog o asemenea cunoaştere nici măcar pentru unul dintre statele de pe mapamond.

Cert este că există ţări mai mult sau mai puţin diferite sau chiar foarte îndepărtate de orânduirea noastră, în care cotidianul şi banalul pentru locuitorii de acolo ni s-ar părea un documentar exotic, o carte de aventuri, un film de groază poate. Mai mult, stilul de trai al băştinaşilor, ceea ce le este dat lor să vadă sau prin ce le este dat să treacă de-a lungul vieţii ni s-ar părea ireal, îndepărtat şi suprarealist.

Dacă lăsăm cuvintele pompoase pentru o altă scriere, acum aş vrea să conturez uşor cotidianul unor state de peste mări şi ţări care sunt organizate altfel şi în care cetăţenii au un trai zilnic foarte diferit de al nostru.

Voi încerca, prin urmare, să vorbesc despre Nigeria. De ce Nigeria? Pentru că ar putea fi unul dintre acele state interesante despre care am zis la început. Veţi zice că este o ţară africană ca multe altele şi că e plină de boli, corupţie şi conflicte interne şi da, aţi avea dreptate pentru că astfel de prezumţii sunt valabile într-o formă sau alta pentru toate ţările de pe glob.

Există aspecte care fac din Nigeria un punct de interes poate şi pentru faptul că astăzi mii de europeni îşi caută de muncă în acel stat care se află în plin avânt economic, pe hârtie cel puţin, dar care este măcinat de violenţă şi disensiuni etnice şi în special religioase.

Au trecut mai bine de 50 de ani de la finalul etapei coloniale al actualului stat nigerian, care până în 1960 a fost colonie britanică. Anii care au urmat au fost plini de tensiuni interne, vărsări de sânge, războaie civile şi dictaturi militare.

În 1963, după o perioadă de tranziţie, a fost instaurată prima republică care şi-a încetat existenţa în 1966 printr-o lovitură de stat, în urma căreia a venit la putere un general de armată. Perioade de succesiune a dictaturilor militare cu instaurarea republicii au tot urmat. Astfel în 1979 a fost instaurată „a doua republică” care a fost înlăturată de o nouă dictatură militară instaurată în 1983. În 1993 s-a încercat înfăptuirea unor alegeri generale, dar puterea a refuzat să predea ştafeta învingătorilor. În 1998, când se pregătea transferul de putere către un nou dictator militar, pe numele său Sani Abacha, acesta din urmă a murit şi alegerile prezidenţiale au fost câştigate de un general în retragere de confesiune creştină, Olusegun Obasanjo.

Nigeria este un stat divizat religios, în prezent, nordul aparţine musulmanilor, iar sudul creştinilor. Important este că sub preşedenţia lui Obsanjo s-a ajuns la un consens confesional prin care s-a hotărât să existe o succesiune la putere a preşedinţilor de confesiune creştină şi musulmană. Merită de observat că Nigeria este din punct de vedere religios împărţită între Islam, în proporţie de 50%, creştinism, 40% şi mai multe credinţe locale şi africane practicate de cele peste 250 de etnii şi populaţii tribale.

Nigeria este o federaţie cu capitala la Abuja, iar structura sa politică se asemănă foarte mult cu cea din Statele Unite ale Americii, unde preşedintele este şi şeful executivului. De asemenea vicepreşedintele federaţiei devine automat preşedinte în caz că fostul şef de stat se află în imposibilitatea de a conduce.

În 2007 alegerile au fost câştigate de către Umaru Musa Yar’Adua, musulman după confesiune, care s-a îmbolnăvit şi a decedat în 2010. Vicepreşedintele, creştin după confesiune,  i-a luat locul şi a câştigat alegerile din aprilie 2011. Astfel, în prezent, Nigeria îl are ca preşedinte pe Goodluck Ebele Jonathan şi lăsând glumele la o parte, populaţia speră ca numele pe care-l poartă să le aducă noroc.

Din foarte succinta relatare a vieţii politice nigerine, mult mai bogate şi mai violente pe alocuri, putem observa că populaţia este obişnuită cu succesiuni ale organizării de la dictatură la „democraţie” şi viceversa. Aceste schimbări destul de rapide, combinate cu trecutul colonial şi-au pus clar o amprentă adâncă în viaţa şi personalitatea localnicilor.

Nigeria are o suprafaţă de 923.768 km pătrați  şi o populaţiede aproximativ 171 mil. de locuitori, ceea ce o face să fie de 16 ori mai mică decât Rusia dar cu o populaţie mai mare, Rusia având în jur de 140 mil locuitori în prezent. Principalul venit este obţinut din extracţia petrolului în delta râului Niger, la vărsarea în Golful Guineei din Oceanul Atlantic. Unii merg până acolo încât spun că Nigeria este o ţară monoindustrială şi aş înclina să le dau dreptate, a cărei singură activitate economică să roteşte în jurul extracţiei de ţiţei. De fapt e posibil aşa să fie, deşi există şi alte resurse importante în ţară, cum ar fi zăcăminte consistente de cărbune, minereu de fier, plumb şi zinc. Totuşi, petrolul este sursa primară de venit. Statul nu pare foarte interesat de o dezvoltare serioasă şi durabilă a nici uneia dintre ramurile activităţii economice, dovadă a faptului stă şi inexistenţa capacităţilor de rafinare a petroului extras, Nigeria fiind dependentă de importurile de carburanţi.

În Nigeria există două căi principale prin care străinii ajung dacă nu să trăiască permanent, măcar să se afle acolo pentru perioade lungi de timp. Una dintre căi desigur ar fi angajarea la o companie multinaţională, în primul rând în domeniul extracţiei de petrol şi gaze, dar şi în alte domenii, fie ele ale telecomunicaţiilor, industriei farmaceutice sau alimentare. Cealaltă ar fi căsătoria cu cineva din Nigeria. Probabil că cei din urmă ar avea mai multe de povestit despre viaţa din acea ţară pentru că se află în contact direct cu lumea „reală” din Nigeria. De ce zic asta?

Nigeria este un stat corupt şi violent, cu toată neutralitatea şi încercarea mea de a fi nepărtinitor îmi este greu să recunosc că ar fi altfel. Da, corupţia este în floare şi este peste tot, forţele de ordine nu se dau în lături de la mită, ci chiar o cer insistent. Europenii sau americanii sunt văzuţi de multe ori ca surse de venit suplimentar, deoarece sunt răpiţi de multe ori şi se cere răscumprare pentru eliberarea lor. Statul, contra unei sume „modice”, oferă protecţie străinilor, punând la dispoziţie escorte înarmate de poliţie.

Din exterior poliţia în sine pare o forţă de ocupaţie a cărei singur scop este să intimideze populaţia locală şi să o stoarcă prin mită şi de puţinul pe care îl are. Astfel, expaţii care locuiesc acolo văd Nigeria de la biroul în care lucrează, din maşina de teren, cu escortă înarmată până în dinţi, care circulă cu viteză cât mai mare spre hotel, iar plimbările se fac în zonele exclusiviste şi protejate de forţe de ordine şi militare de dimensiuni impresionante. E clar că o asemenea perspectivă nu aduce nimic bun şi face străinii să fie şi mai precauţi dar şi mai susceptibili la zvonuri, care nu ar fi neapărat doar zvonuri, cum ar fi că traficul de persoane în scopul exploatării sexuale şi pentru muncă forţată (sclavie) este în floare, sau că traficul de droguri şi traficul de organe sunt la ordinea zilei în ţara a cărei populaţie mai mult decât s-a triplat din 1950 până astăzi şi în care este foarte uşor să „dispari” fără urmă, fie ca american, european, asiatic, sau chiar ca şi nigerian sau orice alt cetăţean din ţările învecinate care caută  să-şi facă un viitor în ţara „boom”-ului economic African.(citiți continuare în episoadele ce vor urma).

Lupu Nicolae

(701)