RaLix
"Bunul simţ este o colecţie de prejudecăţi dobândite până la vârsta de 18 ani."Einstein
Ralix the others. Discover Yourself
Ce face mintea noastră atunci când reacţionăm cu anxietate?
Pentru a înţelege cum se dezvoltă anxietatea, să observăm care sunt aşa numitele „reguli” ale anxietăţii (adaptate după Leahy, 2010). Ce face mintea atunci când trăieşte teama sau frică şi anticipă o ameninţare sau un pericol? Care sunt regulile anxietatii la copiii nostrii?
Acestea sunt aşa numitele reguli universale ale anxietăţii, iar atunci când suntem în strâansoarea lor, acestea au putere absolută asupra noastră. Dacă privim mai îndeaproape însă, putem observa că aceste reguli sunt susţinute de convingerile noastre ferme. Aceste convingeri se formează din experienţele noastre de viaţă. Ca părinţi însă putem să le oferim copiilor noştri experienţe de viaţă care să îi înveţe convingeri mult mai flexibile, convingeri care să îi ajute să trăiască un confort mai mare în viaţa de zi cu zi.
Să spunem că ne confruntăm cu o situaţie în care mintea nostră acţionează cu anxietate. Ce am putea face diferit? Să încercăm să privim situaţia dintr-o perspectivă diferită, cum ar fi să răspund la următoarele întrebări:
Aceasta este o metoda pe care o puteţi încerca. De exemplu, îţi este teamă ca, copilul tău să nu aibă un accident de maşină sau să nu fie răpit. Întreabă-te ce ar crede majoritatea oamenilor despre aceste riscuri? Care este diferenţa între ce este posibil să se întâmple şi ce este probabil. Cu siguranţă există o mare diferenţă. Dacă însă cauţi certitudinea absolută, adică vrei să fii 100% sigur că copilul tău nu va avea un accident atunci vei trăi cu anxietatea pentru tot restul vieţii. Trebuie să te întrebi atunci care sunt costurile anxietăţii. Ce impact are anxietatea asupra stării tale de zi cu zi şi asupra copilului tău.
Alternativa este să rescri regulile vechi. Şi poţi face asta renunţând la toate regulile vechi. Va fi nevoie să renunţi la certitudine şi perfecţiune. Care sunt avantajele certitudinii şi perfecţiunii? Te apropie sau te îndepărtează de realitate? Câte dintre evenimentele importante din viaţa ta au fost predictibile? Pe câte dintre ele le-ai prezis? Evenimentele au apărut aşa cum ai gândit tu? Sau au fost nepredictibile? În afara controlului tău? Ce se întâmplă însă atunci când alegi să trăieşti în anxietate şi cu nevoia de certitudine şi control? Vei evita, amâna să faci foarte multe lucruri ca să eviţi pericolele anticipate. Ce câştiguri îţi aduce acest mod de gândire? Şi ce pierderi? Nu există siguranţă absolută. Pot să apară eveimente neprevăzute plăcute sau neplăcute. Îmi pot pierde casa, familia, locul de muncă sau prietenii. Ele pot fi numite riscuri acceptabile pentru că fac parte din viaţa nostră şi nu sunt în controlul nostru oricât de mult ne-am dori asta.
În anxietate mintea ta a funcţionat după vechile reguli despre pericol, evitare şi siguranţă descrise mai sus. Noile reguli reflectă o abordare diferită, mai flexibilă şi permite un nou comportament care înlocuieşte vechiul comportament. Noua regulă ar putea suna: lucrurile sunt în general predictibile, sigure. Ceea ce gândesc sau simt uneori sunt doar produse ale minţii mele, ele nu reflectă realitatea. Mă pot gândi că i se întâmplă ceva rău copilului meu şi asta îmi dă o stare de nelinişte şi teamă. Dar acest gând este doar un gând. Nu reprezintă realitatea. Îl văd venind de la şcoală vesel şi probabil amuzat de ceva ce i s-a întâmplat lui la şcoală. Asta este realitatea. Anxietatea mă îndepărtează de realitate. Mă duce într-o realitate imaginată care îmi crează o stare de disconfort permanent. Mintea mea prin gândurile mele mi-a dat o alarmă falsă. Exerciţiul pe care am nevoie să îl fac este să observ realitatea, nu ce produce mintea mea atunci când îi este teamă sau frică. Nu este nevoie să controlez nimic. Doar să observ.
psiholog clinician Domnica Petrovai
(8347)