O colega de facultate mi-a desecretizat într-o zi, la cursul de psihologie nu stiu de care, o mare apăsare si prinsă în mrejele plictiselii as fi ascultat orice în afara de citate din cartea pe care trebuia s-o cumparam oricum si s-o tocim acasa. M-a întrebat daca mi se pare straniu că iubitul ei o strânge tare de gât atunci cand o sărută. Am cerut detalii gandindu-ma cum o s-o pupe la nuntă pe mama soacră.

Emotionată, mi-a spus c-o strânge c-o mână de i se ridica parul pe corp ca la ponei, ochii i se-agită , apoi îl mușcă de limbă si totul înceteaza brusc. In plus îl iubeste foarte mult si nu l-ar părăsi nici sugrumată. Am întrebat-o daca e autopsier si n-a mai vorbit cu mine, credea ca fac misto.

Toti avem asa-zise ciudățenii, fie ca recunoastem fie ca le zidim între caramizile unor manastiri secrete. Cat de greu ar fi pentru miratul din tine sa găsească ciudatul potrivit?

O cunostinta care locuieste departe de tot si-a anulat nunta cu un barbat cultivat în lanuri de cărți valoroase, frumusel cat sa stranga sute de likeuri pe feisbook. Un baiat slabut, sensibil si bun ca painea scoasa din cuptor dar cam bolnavicios. De cateva ori pe an leșina brusc, de parca era pe platoul de filmare la Acces Direct .

Se trezea la spital cand îl ustura perfuzia ce-si dadea drumul paravenos. Un spital normal fara branule, fluturasi si alte fițe medicale. Logodnica a aflat pe rand că el are epilepsie si în sfarsit un soi de anemie care-i provoca aceste episoade, primul diagnostic fiind infirmat. Cum dragostea (n-)are limite, a stat drăguta langa porumbelul ei pân l-au tratat de tot .Avea în avans o verighetă pe care scria ceva în sanscrită si n-ar fi dat-o jos pentru niste globule atrofiate.

S-au despartit cu 3 saptamani înainte de nuntă, cand sute de neînsurați traiau fericiti în concubinaj ca nu gaseau un local ieftin si trendy cum ar fi fost al lor.
Motivul l-am aflat dupa mult timp, cand i-au disparut ei inhibitiile, i-au aparut primele riduri si au disparut ultimii doi amanti. Tânărul acela frumusel cu anemie avea o „chestie ciudată„. Cand ejacula. Dădea cu pumnii în pereti de i-ar fi căzut dintii lu Ricardo Dominguez.

N-am căzut nici eu în sfoară pe planeta asta a vietii sexualo-reproductive, da n-am mai stiut ce sa tastez, pe messenger fiind. Dupa cateva secunde m-am gandit că viata-i frumoasă si-am întrebat-o:

Cum adica dadea cu pumnii in pereti?

Ne potriveam la orizontală, mai ales dupa ce nu mai cadea din picioare ca trăznit. Nu era agresiv, nu scotea o vorba, nu imi spunea nici numele, stiam ca respiră numai pentru ca-l vedeam in actiune. Dar cand venea finalul, daca eram în pat, ma tragea aproape de perete si lovea de parca-l vedea pe dracu acolo. In bucatarie, pe masa- fix de doua ori ne-au tinut scandurile. Ajunsesem sa închid usa de la baie dupa mine cand intram, sa nu-i alunece pumnul pe faianta uda spre fațetele mele. Stii, c-au fost la fel de scumpe ca inelu de logodnă.

Pai si nu l-ai întrebat de ce face asta?

A zis ca „asa-i vine“. Era la pachet cu orgasmul.

Iubito esti agent sub acoperire?

M-a întrebat în ajunul de Craciun omul bun la pat si pe moment nebun.
Sau de unde stii atâtea despre mine?

Eram sub acoperire, în chiloti si-n sutien, sub o plapuma cu rățuște, în patul lui, far away from home. Tonul vocii lui se schimbase, întreba repetitiv de parcă recita Tatal Nostru. Privea aiurea, iar în ultimele 20 minute petrecuse ceva timp în baie.

Noroc că pe-atunci nu văzusem atatea filme cu psihopati, că săream cu pătura cu ratuste de la etaju unu. Un picior rupt si o aparitie indecentă la stirile de la ora 17, erau mai atractive decat ideea de-a-mi da cu cremă pe piele 3 zile ca sa ma frăgezesc. Legată cu sfoara în cadă si-apoi sa-si faca jacheta din epiderma mea.
L-am calmat oarecum, am sărit din acoperirea păturii (detest rățuștile) si l-am pus sa se uite la mine si sa-si aminteasca ce-am povestit dimineață.

Dupa ce si-a pus sufletul pe tavă m-a pus dracu sa fac pe psihologu lu’ peste si să „intuiesc” niste posibilitati care din pacate erau reale. Nici acum nu stiu dacă lua ceva pastile si au interactionat cu vinul, dar când el a plecat sa mai cumpere băutură, eu am plecat la gara si dupa 200 de km eram acasa, în pat, citind din Psaltire.

„Nu toţi din cei ce ştiu prea multe
Spun adevărul, ci doar unii.
Spun adevărul şi nebunii,
Dar cine e „nebun” s-asculte. „ (atribuit lui Nicolae Moisin „Printre epigramisti olteni”)

Cand miratul are capacitatea să înteleaga ciudatul se întâmplă o minune. Cand îl acceptă, e deja miracol. Dar nimeni nu stie cum încep sau cum se sfarsesc miracolele.

Hapi.Riverwoman

(3306)