Femei care arată cri-mi-nal!-Pentru că starea unei plante monogame îi era necunoscuta lui Joseph Renczi si prohabul i se deschidea ori de cate ori nu era cu cea pe care trebuia s-o ție- pentru c-o luase de nevastă, chiar asa- într-o zi speciala si absolut neidentificabila, spun vreo 3 surse, numita Vera Renczi i-a copt susnumitului o placinta ca-n povestile stravechi.

Numai ca-n loc de branză de capră a cernut în cocă niste arsenic, si-a trântit barbatu-n pat, pe bune si l-a îngrijit bine pana metaloidu cu numar atomic 33 i-a culcat dorintele fiziologice, creierii si capacitatea de-a respira.

Da mai sunt barbati care au curajul sa scrie în playboy că studenta la Drept, pasionată de calatorii si cu jolidoanele siliconate – arată criminal. Baieti, nu va jucati cu-cu vintele. Ăia de la Playboy ar fi în stare sa dezgroape vaduva neagra ca sa va faca pe plac.

Cand un prieten de-al meu mi-a spus că i-ar face placere sa mancam la el acasa si s-o cunosc pe „Doamna Mama“ – asa s-a exprimat- deja-mi pregăteam mălăies în călcâieș, eram singură si relativ înamorata de amicul meu, no strings attached. Era vremea aia în care nu stiam sa fac diferenta dintre cămașă si bluză cu 3 nasturi, da eu zic că m-am îmblanit frumos. Pe bune. Adusese tata o blană de nurcă de prin țari straine si pentru ca am vrut sa fac impresie, mama mi-a împrumutat-o, eram pe-aceeasi măsura. Ei îi ajungea până la genunchi si mie-mi acoperea fundu. Noroc c-avea cordon in talie.

Cand am vazut-o pe maică-sa, cat pe aici sa-mi cadă buchetul de gherbere din mână. Domnul tuciuriu care mi le-a vandut mi-a spus că florile acelea înseamna puritate si respect. Cand usa s-a deschis cu-n troznet de parca eram la palatul Mogosoaia, am gandit c-are în casa 4 oameni cu-n butuc special. Nu. O femeie mai înalta ca mine, slabă si îmbracata într-un fel de mantie neagra a deschis ușa cu dosul, în brațe avea o tava cu ceva ce seamana a prajitura. Sau placintă. Cu brânză de capră.

Amicul meu a sărit repede pe doamna Mama, i-a luat tava si acolo m-a lasat. Doamna Morticia Addams m-a poftit înauntru cu-n glas mieros ca după traheotomie. Mă uitam la ea ca proasta, atat de ciudata-mi parea fiinta aia. Oras mic, mamică sperios de sexy, căsoi mare, așteptam bufnita si mătura zburătoare.

Pentru că studiam ceva ce avea legatura cu arta oratoriei ma pregateam sa întreb daca pisica ce tocmai voma pe covorul din living e a lor sau fusese si ea invitata la masă. Nu devii spiritual, te nasti asa si mai ai pretentia ca odata ce-ti cresc sanii si treci de 1,70 sa priceapa toata lumea glumele tale.

In loc sa-mi raspundă la întrebare, cu-n rictus mortis pe chip, Morticia mi-a luat usor haina de pe umeri, a mângaiat-o si a zis „sărmanul animal“.

Cum pe-atunci nu apăruse actrita aceea din America-absolut obsedata sa salveze toate vietuitoatele pamantului- varianta feminina a lui Noe, nu eram informată, puteai sa pui o piele de vacă pe mine si să-mi spui ca-i piele de crocodil, adusă de la Giurgiu. Știam doar să disec broaște formolizate, în laborator.
Asa ca n-am stiu la ce se refera , am fugit repede la pisică s-o mangai, se înecase cu-n os.

N-a trecut multa vreme pana sa ne-asezam la masă. Doar 30 de minute, timp in care creatura cu pelerina s-a spalat până la coate, deoarece pusese mâna pe-o mortaciune. A revenit tacuta, si-a pupificat fiul care deja crăpase în două un pastrav si n-a mai aruncat un ochi spre mine, a început un monolog cu el. In afara de doua intestine, ceva s-a mai sucit înauntrul meu în ceea ce-o privea pe potentiala „mamă a prietenului meu“ .Cand am vazut ca el îi întinde peste masă o bucata de pește înmuiat în mujdei, am priceput de ce voma pisica pe unde apuca.

„Dac-ai stii tu ce mi-a povestit c-a făcut cu manutele alea două azi dimineata, ti-ar fi ciudă ca te-ai dezinfectat de parcă urma sa scoti amigdalele cuiva “

Am mâncat pestele de parcă era sticlă, numai de vaduva neagră îmi aminteam. Bine că matzul îsi revenise între timp si cum cei care-si împărțeau ADNul si povestile nu erau atenti la mine, ba chiar mă ignorau complet, am reusit s-o umflu pe pisi cu Omega 3 – pentru o saptamana de blană strălucitoare.

La plecare, m-a sărutat mămicuța în vânt, eventual pe obraz, dar pupăturile ei , puteau la fel de bine sa se izbeasca de ușă, nimic nu m-ar fi mirat. Ba chiar mi-a spus că gherberele-s pentru „cei plecati“ si cum noi tocmai plecam si obligatii nu aveam, l-am îmbrancit pe însotitor si-am zis: dragă, ia florile ca noi tocmai plecam.

„Aaaaa, da nu la asta s-a referit mamaaaaa“

Afară, tremurând până la masina, cu blana în brațe (ca nu îndraznisem s-o îmbrac în fața ei) i-am spus că maică-sa îmi dă fiori. Cum a iesit de sub vraja ei, mi-a marturisit c-asa zice si directoru de la Electrica si Sebi de la circulatie, da …„ are-un sufleeeeet!“. Mda, am văzut si eu. Direct pe coaste, cupa D.

Da gherberele tot le-am luat acasă.

Hapi.Riverwoman

(6177)