Stiti ca, de fapt, pestisorul de aur i-a indeplinit pescarului 4 dorinte, nu 3. Numai ca indeplinirea celei de-a patra a anulat efectele celei de-a treia, care, la randul ei, anulase efectele primelor doua dorinte. Daca ne uitam si mai bine vedem ca doar ultima (a patra, bonus de la pestisor!) e dorinta pescarului, celelalte sunt dorintele nevestei.

Dar sa o luam cu inceputul.

1. Pescarul „nu mai iesea pe mare, la pescuit, de teama ca n-ar putea face fata valurilor mai puternice.[…] Prindea doar pestisori mai mici, cu care nu reuseau sa-si potoleasca foamea.”
Asadar pescarului ii e teama. Frica de esec il face sa ramana ancorat la tarm, desi, nepotolindu-si foamea, sanatatea si chiar viata ii sunt in pericol: povestea zice ca „abia isi mai ducea zilele”. Esecul a ajuns sa fie perceput ca fiind cel mai rau lucru care ti se poate intampla. Frica de esec e prima dintre cele 4 frici ale pescarului, fiind evidenta inca inainte de intalnirea cu pestisorul de aur.

2. A doua e frica de abandon. Mai intai pescarul nu indrazneste sa-i spuna sotiei ca a lasat pestisorul de aur sa plece fara sa-i ceara nimic (temandu-se, probabil, ca asta ar umple paharul nemultumirii si nevasta l-ar parasi), apoi, vazand ca nu poate sa justifice traista goala, ii povesteste intamplarea. Merge apoi, mai mult fara voie decat cu voie, sa-i ceara pestisorului sa-l ajute la indeplinirea dorintei-test a nevestei: o covata noua.

3. A treia frica, dezvaluita cu ocazia celei de-a doua dorinte, e frica de succes.
„De asta-data, femeia vroia o casa frumoasa si impodobita, pe locul celei darapanate. Zbiera cat o tinea gura, fugarindu-l pe bietul pescar. Vorbele-i taioase se auzira pana departe si pescarul nu avu incotro decat sa-l cheme din nou pe facatorul de minuni. Om cinstit, cumpatat si modest, ii era rusine de lacomia sotiei sale.”
Eu as zice ca nu era chiar cinstit-cinstit (tocmai am vazut cum incercase sa-si minta nevasta in legatura cu pestisorul), cumpatat nu prea era (ca doar n-o fi un model de echilibru sa vii cu traista goala acasa!), iar sa zici ca femeia e lacoma pentru ca isi doreste o casa frumoasa, parca e un pic prea mult. Si nici modest nu era daca ii era rusine cu „lacomia” nevestei – adica el se vede ca un virtuos care suporta stoic toanele ei (la care fricile lui de ani de zile nu au avut nicio contributie, nu-i asa?). Omul este ingrozit pentru ca nu stie cum sa gestioneze un eventual succes, de care a stat departe atata vreme.

4. Dovada ca nu era cumpatat apare atunci cand accepta sa ceara indeplinirea celei de-a treia dorinte: un palat si titlul de imparateasa pentru sotia sa. Pur si simplu ii e frica de propria lui frica. Frica lui crease dorinta de putere nelimitata a sotiei. Frica lui ii daduse putere ei asupra lui.

Si atunci se gandeste sa scape de frica renuntand la orice dorinta. Partea nostima e ca ii mai e si recunoscator pestisorului pentru a-i fi indeplinit dorinta suplimentara de a nu mai avea nicio dorinta. Dar ceea ce ma intriga pe mine si mai mult e transformarea pestisorului de aur dintr-o fiinta fragila carea are nevoie de protectie, intr-un aspru judecator in fata caruia pescarul vine din ce in ce mai umil cu rugamintile sale. Va suna cunoscut?

Psihiatru Dan Ghenea

(1390)