Si m-am indragostit de tine

275 views
0

Pana in anii “desteptarii nationale”, adica prin ’90, am iubit asa ca prostu’.

Fara organizare, fara indrumare, fara certificat de indragostit. Un asa haos greu de imaginat in zilele noastre. O dezorientare naucitoare. Bine ca odata cu marile transformari din acei ani aparu pe meleagurile noastre si bunul sfant Valentin care ne facu un pic de ordine in simtaminte.

Odata cu inimioarele din vitrine renascu si constiinta noastra in a iubi cu adevarat. Musai incepand cu 8, 9 februarie mai agale si apoi din ce in ce mai intens, astfel ca flacarile lui Cupidon sa ne cuprinda pe 14. Flacarile sa ne arda si sampania sa ne stinga.

Prin ‘96-97 adica pe la inceputurile lui Valentin, am intrat infrigurat la Pizza Hut de pe bulevard colt cu Calea Victoriei, fix intr-o seara de 14 februarie. Eram lihnit si solo. Nu-mi ardea decat de-o pizza pufoasa si o bere.

La Pizza Hut nu poti sa intri, asa buimac si sa te asezi la masa.

Astepti la intrare pana cand cineva te conduce la o masa, daca sunt locuri libere. Daca este aglomerat, gasesti locuri proaste. Adica celebrele masute de doua persoane din mijloc, intre mesele cu locuri bune de pe margine. Desi eram singur, protocolul era si inca este sa fi intrebat: „Cate persoane?”… „Una…adica eu”…”Fumatori? Nefumatori?”… Sunt condus la o masa din aceea de pe culoar. In stanga si dreapta plin de cupluri, sau grupuri de perechi care sarbatoreau ziua indragostitilor. Lumanarele, sampanie, muzica de amor in surdina, inimioare invizibile plutind prin aer.

Singur te simti ca un intrus intr-o astfel de atmosfera. Parca-i deranjezi de la iubirea lor. In fine, mie mi-era doar foame. Imediat apare o fetiscana cu lista de bucate si incepe sa-mi prezinte oferta:

Avem meniuri speciale de Valentine’s. Puteti alege din trei variante: „Romeo si Julieta”, „Othello si Desdemona” sau „Tristan si Isolda”…si continua sa turuie cu detalii despre continut, ce tip de pizza, aperitive…si…surpriza…sampanieeeee!…
Auu…dar eu sunt singur, domnisoara…ar fi mers o bere…
Fatuca zambi triumfator:
-Nu-i nimic, avem solutie, exista meniuri pentru o singura persoana…
Si cum se numesc? Romeo, Othello?
Nuuuu, se numesc la fel, au acelasi produse la baza, doar sampania este la sticla mica, de-o persoana.

Daca Zeul Masturbarii si al iubirii de sine nu fusese inventat, il gasisem la Pizza Hut.

cupid3In plus, in pretul meniului era o si o poza in cuplu, incadrata de o inimioara si de numele perechii celebre de indragostiti aleasa in functie de pachetul din meniu. N-am intrebat daca poza e valabila si pentru meniul solo. Fotografia certifica iubirea. Era dovada incontestabila ca iubesti. Fara ea, nu.

Am studiat lista cu atentie, ca sa vad ce variante aleg. Oricum as fi facut, era mai avantajos sa comand meniul pachet decat cel separat. Se intoarce fetiscana sa afle ce am ales.
Mai pun vreo doua intrebari, raspunde cu profesionalism. Stia toate compozitiile din pizze, toate aperitivele, tot, profesionalism desavarsit.
Mai am o intrebare! zic eu rasfoind meniul.
Da, poftiti…
Cine a avut ideea asta cu denumirile…Romeo si Julieta, Othello si Desdemona…?  Sampania mica?…
Fatuca se fastaci nitel:
Nu stiu ce sa va spun…ma depaseste…Dar o chem pe sefa sa va lamureasca.

Zis si facut. Vine o doamna, cu uniforma de sefa, inalta, cu parul strans, cu aer si zambet profesionist. Zice:

Cu ce pot sa va ajut?..

O intreb despre adancul ideii din denumirile cu pricina. Sefa, mai sigura pe sine, raspunse:
Stiti, departamentul nostru de marketing creeaza oferte speciale pentru fiecare eveniment mai deosebit…am avut si de Craciun, o sa avem de Paste. Incercam sa fim aproape de clientii nostri si sa le satisfacem toate dorintele.
Cand esti singur, inconjurat de atata iubire, sufletul ti-e acru. Rautatea, invidia si dorinta de a fi bagat in seama de cineva birui.
Asa ca repet intrebarea:

-Totusi, ce semnificatie au aceste  personaje celebre pentru meniurile de la Pizza Hut?

Deja indragostitii de la mesele cu locuri bune de pe margine si cu sampanii mari pe mese, ridicasera capul, caci muzica zicea ceva domol iar eu si cu sefa paream in mijlocul unei arene de gladiatori.

Sefa, simtind ca lumea e cu ochii si urechile pe ea, isi lua o aura si mai profi’ si continua:

Dupa bine cum stiti, Romeo si Julieta, Othello si Desdemona, Tristan si Isolda semnifica dragostea absoluta, dragostea neconditionata, pura, autentica…

Vorbea de parca tanjea ea insasi dupa un Romeo, Othello sau chiar Tristan, afectata si patrunsa de propria-i remarca.

Si ne-am gandit sa transmitem acest sentiment unic si nepretuit clientilor nostri cu ocazia acestei sarbatori speciale.

In vocea ei vibra curentul ametitor al iubirii, patima si pasiunea, candoarea si caldura amorului vesnic si nepieritor. Indragostitii de la mesele cu locuri bune si cu sampanie mare se curentara subit de fiorul spuselor sefei, auzindu-se din public gingase suspine de apreciere. Se uitau urat la mine gandindu-se: „Ce-o vrea si bursucul asta? Vine singur de Valentine’s, se oftica si o streseaza pe sefa..”

Si cum se transmite sentimentul asta profund? Prin blatul de la pizza? Sau prin sos? Romeo e mai dulce? Othello e mai picant? …ohh cata malitiozitate (meritam sa fiu biciut de Cupidon drept in mijlocul intersectiei de vizavi).

Sefa incerca din rasputeri sa nu-si arate usoara iritare…

Noi dorim doar sa transmitem in felul nostru dragostea pe care o purtam dragilor nostri clienti…

Ce frumos!! Cata magie intr-un blat de pizza!!…Nu m-am lasat si am continuat:

 -Totusi, zic, nu stiu daca dragii clienti vor sa se indentifice cu aceste simboluri…

– De ce credeti asta? intreba sefa contrariata

Indragostitii din jur, uitasera de pizza, de sampania mare si lumanarele romantice si chiar si de poze.

Pai…Romeo si Julieta s-au sinucis, Othello i-a taiat gatul Desdemonei din cauza unei batiste, iar Tristan si Isolda au decedat prematur, aproape impreuna…intr-una din cele mai triste povesti scrise vreodata. Niste adevarate tragedii!

Se lasa imediat cu un oftat general de dezamagie al publicului indragostit…”Ohhhhhhhhh…”

Sefa, intr-o evidenta defensiva fiind, m-a intrebat usor inflamata:

Dar ce ar fi trebuit sa alegem ca denumire pentru meniurile noaste?

Am stat doua momente sa cuget, timp in care respiratiile se oprira…Meniul single intarzia, iar foamea imi dadu idei. Plus sampania mica parcata deja pe masuta.

-Intrucat si avand in vedere ca toate povestile de dragoste celebre sunt adevarate drame, cel mai potrivit cuplu pentru pentru pizzele dvs. nu putea fi decat Fat Frumos si Ileana Consanzeana.

Dar e o singura pereche…iar noi avem trei meniuri!!” icni sefa mai mult decat vexata.

Da, e dezarmant…dar e singura poveste cu final fericit din toate povestile din lume. Au trait fericiti pana la adanci batraneti…Asa ca, pentru a crea trei meniuri, se pot denumi: Fat Frumos si Ileana Consazeana la tinerete, Fat Frumos si Ileana Consanzeana la maturitate si Fat Frumos si Ileana Consazeana la senectute. Totul ar fi fost minunat, iar cuplurile si-ar fi putut alege meniul in functie de varsta si stadiul relatiei lor de dragoste. Meniul cu Fat Frumos cu a sa Ileana la tinerete poate fi o pizza combinata cu blat pufos, cu sosuri picante si active. La maturitate, poate fi o pizza bine facuta, coapta, asezata, o reteta de succes, Iar la batranete, un blat crocant, chiar ars pe margini, doar cu legume si masline, cu sos dulce, un meniu calm si linistit. Clientii romani care stiu povestea foarte bine se indentifica mult mai bine cu simbolul si as pune pariu ca perechile in varsta ar  fi cumparat meniul de la tinerete sa-si guste din inceputurile iubirii…

Am facut  balet la greu…ca na’!…asa e cand esti singur de Valentain si n-ai alta ocupatie, baletezi…

Indragostitii au amutit, sefa s-a blocat, a urmat un moment de liniste, iar dintr-un colt au izbucnit niste hohote de ras sanatoase…”Vino frate la masa noastra, nu mai sta chircit acolo…ca esti simpatic”.

Erau doua perechi la o masa de sase locuri. Am facut prezentarile: Romeo, Julieta, Desdemona si Othello…pe masa erau deja pozele cu ei…”Tu?”…”Eu?…Pai…Eu sunt Trist(an) si Fara (I)solda”... Au pufnit in ras si am stat cu ei cu ei la povesti pana la inchidere.

In zilele noastre lucrurile sunt mult mai simple. Orientarea este clara, n-ai cum sa scapi neindragostit.

Ieri la cumparaturi m-am indragostit de preturi, ca asa scria pe toate rafturile. Si pentru ca aveam nevoie de niscai aparate de barbiereala mi-am luat acasa un obraz fin: “De Sf. Valentin/ Ai multa dragoste de dat/ Si-un obraz catifelat”. Nu mai sunt la moda barbosii.

Minunat, nu? Azi nu mai iubesc asa ca prostu’. Sunt organizat si orientat…

Si m-am indragostit de tine, de tine, de tine, de tineee…portativ

Pindic Ghiocel

(3819)

About author

RaLix

"Bunul simţ este o colecţie de prejudecăţi dobândite până la vârsta de 18 ani."Einstein

Comments
  • Ionut#1

    13 februarie 2014

    Foarte draguta povestea.
    Oricum este o metoda buna, in caz ca esti singur intr-un restaurant, de a reusi sa-ti faci noi prieteni si sa nu mananci o pizza singur si tacut.

    Răspunde
    • Pindic#2

      13 februarie 2014

      Multumesc de comentariu…povestea e absolut autentica, s-a petrecut aievea si mi-o aduc aminte destul de bine, caci am tot povestit-o la prieteni. N-am avut in intentie sa-mi fac cunostinte noi…mi-era doar foame. Totul a plecat de la sampania mica pentru meniul solo…si de aici ne-am amuzat. Cu cele doua perechi pe care le-am cunoscut atunci nu am tinut legatura. Nici n-am aflat care e numele lor adevarat. A fost doar un prezent fain si vesel intr-o seara de Valentin de acum o mie de ani:)

      Răspunde
  • Ana#3

    13 februarie 2014

    Adorabila poveste. Am ras cu lacrimi. Ma voi duce maine la Pizza Hut sa verific care sunt oferte de anul asta:))

    Răspunde
  • Camelia#6

    14 februarie 2014

    Buna , Ghiocelule!!! Cum te ai trezit tu si ne ai trezit si pe noi ( cititorii tai neobositi) , la miros de primavera!!! 🙂 Nu e prima data cand aud aceasta povestioara autentic de adevarata…ceea ce ma duce la gandul ( flatant , pentru mine) de a ma ridica la rangul statutului de „prieten”.;). Multumesc pentru asta dar si pentru cuvintele tale amuizante, sarcastice, taioase , profunde in incercarea de a atrage mereu ,atentia asupra a ceea ce se intampla cu trairile noastre , datate si clasificate dupa bunul plac al altora. Te sarut, cu drag!!!

    Răspunde
  • Maria#8

    14 februarie 2014

    Azi ne trimitem/primim inimioare chiar daca nu suntem indragostiti in acel mod, stiti voi care dar sarbatorim americaneste, suntem in trend. Merge indragosteala de orice fel, de preturi, de mare, de soare, etc. Cred ca cea de viata ne uneste pe toti, ne aduce zambetul si mai aproape de cei dragi.
    Draga PG, ador textele tale pline de umor si inteligenta, esti un fin observator a firii umane, o intamplare atat de simpla insa pusa de tine in lumina potrivita a rezultat o bijuterie mica, in forma de inimioara si daruita prietenilor.
    Pupic pe obrazul tau fin si zi senina!

    Răspunde
    • Pindic#9

      14 februarie 2014

      Chiar daca Valentine pare o zi desueta si exista deja un curent de ironii la adresa ei, pana la urma e o sarbatoare, asa cum e zi ziua muncii..1 mai, nu? Asta vor si simt oamenii, asta primesc. Nu vad nimic rau in asta, atata timp cat s-ar promova nitel si dragostea de oameni in general. Sa pluteasca asa inimioare si fluturasi prin metrou, pe strada, lumea sa fie amabila, sa zambeasca, sa se bucure. Ce rost are sa-i declari iubitei/iubitului iubire vesnica si dupa 5 min in supermarket sa-i calci pe ceilalti in picioare si carucioare:)
      Multumesc de ganduri si pentru ca ma citesti si aici:)

      Răspunde
  • Carmen#10

    14 februarie 2014

    Te imbratisez!

    Răspunde
    • Pindic#11

      14 februarie 2014

      Orice imbratisare, chiar si virtuala e binevenita. Multumesc:)

      Răspunde
      • Carmen II#12

        15 februarie 2014

        Mai primesti o imbratisare virtuala de la inca o Carmen? Textul asta m-a facut sa ma indragostesc de tine – e 15 Februarie astazi, tot se pune ca organizat, nu?

        Răspunde
        • Pindic#13

          16 februarie 2014

          Cu mare drag. Deja? Mai organizat de atat, nici ca se putea:)

          Răspunde
      • Carmen#14

        13 martie 2014

        Te imbratisez!

        Răspunde
  • elisa#15

    14 februarie 2014

    Intr-o zi trista,tu m-ai facut sa zambesc!

    Răspunde
    • Pindic#16

      16 februarie 2014

      Mai mare rasplata ca zambetul tau nu puteam primi. Multumesc:)

      Răspunde
  • Ivona#17

    15 februarie 2014

    Eu stiu o poveste care s-a intrerupt de un Sf. Valentin ca n-a fost ….Venetia 🙂
    Prietenii de azi stiu <3

    Răspunde
    • Pindic#18

      16 februarie 2014

      Ivona, suna tepridant! Ai putea sa ne-o impartasesti:)

      Răspunde
  • Cristina#19

    15 februarie 2014

    Frumooss….si de aceasta data m-ai fascinat, ghiocel deosebit….!!! 🙂

    Răspunde
  • Corina#21

    16 februarie 2014

    off, am ras cu lacrimi citind articolul tau :)) (eu nu sunt adepta Valentine’s day si nici Dragobete), am citit si postarile cu acelasi subiect din anii trecuti, asa ca l-a sfarsit mi-am dorit sa te cunosc ca si om, din ce am citit reiese un om frumos :).Oricum, as dori sa completez mesajul transmis de tine cu urmatoarele: nu trebuie sa astepti o anumita zi pe an ca sa ii spui unei persoane ca o iubesti sau sa ii faci un cadou, avand in vedere ca nu stim ce ne aduce ziua de maine, ar fi frumos sa le facem zilnic :).O zi buna si succes in continuare la scris.

    Răspunde
    • Pindic#22

      16 februarie 2014

      Ma bucur pentru lacrimile tale de ras, alta rasplata minunata…:)

      Răspunde

Your email address will not be published. Required fields are marked *